blogu' lu' bordea

     La spectacolele de stand-up comedy vin tot felul de oameni. Unii se simt bine, altii vin pentru prima oara si sunt placut surprinsi sau nu mai vin niciodata, unii sunt “clienti” vechi si stiu foarte bine pentru ce au venit si se comporta ca atare. Un club in care se face acest gen de comedie e un loc unde ai posibilitatea sa vezi oameni total diferiti simtindu-se bine impreuna, un loc unde nu prea conteaza de unde vii, cati bani castigi sau unde lucreaza mama ta, un loc unde absolut toata lumea a venit sa uite cacaturile cu care se confrunta zi de zi si sa se mai relaxeze putin.

   Sambata in Café Deko, la al doilea spectacol din acea seara, si-a facut aparitia si dragul nostru fost prim-ministru Tariceanu , insotit de sotie, niste domni sus-pusi, patronul PROTV-ului Sarbu si alti oameni mai mult sau mai putin cunoscuti.

   Am dat noi drumul la spectacol si sa vezi dracia dracului cum “nenea ala serios de la tv-eu” a inceput sa rada cu lacrimi, sa aplaude si sa faca comentarii amuzante , cum s-a transformat el intr-un om obisnuit care era de o mie de ori mai misto decat “nenea serios de la tv”. In locuri cum e Café Deko sau Club 99, absolut toata lumea e egala, nu exista vedete sau politicieni ci Oameni, oameni care au venit sa se simta bine si care pleaca de acolo cu zambetul pe buze.

   Asa ca asteptam pe toata lumea la genul asta de spectacole…inafara de Nikita si Tarki…inca nu mi-am dat seama  daca astia sunt oameni sau nu.

Foarte multi oameni imi tot spun ca a face glume despre religie in stand-up comedy e cea mai mare greseala,  si ca ar trebui sa ma feresc sa imi fac material care sa cuprinda Iisus, Dumnezeu si tot ce tine de sfant si divin. Culmea e ca intr-un fel au dreptate. La spectacole vin tot felul de oameni, unii au simtul umorului foarte dezvoltat insa cand vine vorba de religie toata lumea incremeneste si se uita la tine ca si cum ai fi cel mai mare pacatos in viata. E ok sa injuri folosindu-te de cele sfinte, e ok ca atunci cand faci sex sa strigi “O Doamne, ce bun\buna esti” de cate ori vrei tu, e ok sa porti tricouri cu cate un Iisus care trage cu sete dintr-un joint, e ok sa asculti la maxim noua melodie a lui Salam care tipa in gura mare: “Dumnezeu e smecher mare\ Ca mi-a dat talent, valoare…” , e ok dar… nu e frumos sa glumim despre cele sfinte. E pacat.

Eu nu cred totusi ca Iisus nu avea simtul umorului. Chiar as vrea sa cred ca din cand in cand se mai ducea la Iuda si ii spunea: “Fii atent la asta Iuda…doi  ucenici numarau o cruce…tare nu? E gluma seaca”. Nu vreau sa cred ca era tot timpul posomorat, serios si grav si daca veneai la el si ii spuneai o gluma se uita la tine sfant si nu avea nici o reactie. Nu vreau sa cred ca era un copil singuratic si obsedat de tamplarie ci un copil vesel si sociabil dar care avea totusi niste dubii in ceea ce priveste nasterea lui.

Poate ca va mai dura ceva timp pana vor merge glumele cu religie si lumea v-a accepta ca se poate rade si pe tema asta, sau poate treaba asta nu se va intampla niciodata. Nu se stie. Oricum pana atunci tre sa va spun ca Iisus, cu al sau simt al umorului “supranatural” , si-a facut reclama la berea pe care tocmai a scos-o pe piata. Maine poimaine o sa auzi prin baruri de rokeri :” Un Iisus rece va rog…cat costa? 30 de bani? s-a scumpit al dracu’”.